În ceea ce privește ,,intrările” în scenă, nici una nu este mai epică decât sosirea într-un elicopter pe compoziția „Zborul Walkiriilor” a lui Wagner. Așa alegea Silvio Berlusconi să inaugureze o nouă eră AC Milan pe 8 iulie 1986. Echipa de la începutul perioadei lui Berlusconi, care îi cuprindea pe cei trei ,,olandezi zburători”, a fost probabil cea mai puternică echipă de club din istoria fotbalului.
Abia azi, 12 iunie 2023, AC Milan ,,încheie” această eră glorioasă: Silvio Berlusconi a trecut în eternitate !
Milan-ul de la începutul anilor 1980 era puternic zdruncinat, din motive multiple. Clubul retrogradase de două ori în Serie B.
Prima dată din cauza implicării lor în scandalul de aranjare a meciurilor. A doua oară pentru că pur și simplu nu au fost suficient de buni pentru a rămâne în Serie A.
Berlusconi a preluat AC Milan pe 20 februarie 1986, cu intenția de a-i readuce în vârful fotbalului european. În deceniile următoare, el și-a îndeplinit această ambiție, adesea în mod spectaculos.
Berlusconi îl aduce pe Sacchi !
În primul sezon al lui Berlusconi ca proprietar rossoneri, clubul a terminat pe locul cinci în Serie A. Apoi a fost eliminată surprinzător în optimile de finală ale Coppa Italia, de Parma.
,,Crociati” erau antrenați pe atunci de un anume … Sacchi. Câteva luni mai târziu, el a fost numit antrenor principal al Milan-ului.
Arrigo Sacchi nu a fost niciodată fotbalist profesionist. Ca antrenor, cariera sa a cuprins perioade cu Rimini și Parma în Serie C1 și B. Era o relativă ,,necunoscută” pentru mulți și a fost criticat pentru lipsa de experiență.
„Nu mi-am dat seama niciodată că, pentru a fi jocheu, trebuie să fii mai întâi cal”, a răspuns criticilor.
Berlusconi a fost de asemenea criticat pentru luarea deciziilor în ceea ce privește angajarea antrenorilor și aducerea jucătorilor. Dar numirea lui Sacchi a fost vizionară și foarte influentă în schimbarea cursului istoriei rossoneri.
În anul de debut, Sacchi a câștigat cu Milano primul Scudetto după o secetă de nouă ani !
Pierdea doar de două ori în 30 de meciuri în Serie A !
,,Tripleta de aur” olandeză !
După succesul intern, Milan și-a propus să cucerească fotbalul european.
Cu o linie de fund integral italiană, cu Tassotti, Costacurta, Baresi și Maldini, echipa a fost construită pe baze solide.
Frank Rijkaard a fost adus la echipă, alături de colegii internaționali olandezi Ruud Gullit și Marco van Basten.
Rijkaard, care și-a făcut un nume ca fundaș central, a fost trimis la mijlocul terenului central alături de Carlo Ancelotti, în timp ce Gullit și Van Basten au format un parteneriat de forță în atac.
Despre rolul pe care urmau să-l joace aceștia la echipă nu mai este nevoie să vorbim…
Am simțit-o în mod direct în 1989, când în finala UCL AC Milan a zdrobit Steaua București cu 4-0 !
Rossonerii nu câștigaseră cel mai râvnit trofeu de club din Europa de 20 de ani.
„The Invincibles”
În sezonul următor, 1990 echipa patronată de Berlusconi ajunge din nou în finală. O victorie cu doar 1-0 în fața lui Benfica Lisabona, suficientă însă ca Milan să câștige a doua cupă europeană consecutivă.
În ciuda realizărilor extraordinare în Europa, în Serie A Milan a rămas fără Scudetto între 1988 și 1991.
Berlusconi a decis să aducă noi talente, inclusiv portarul Sebastiano Rossi, mijlocașul creativ Zvonimir Boban și duoul inteligent de atac Daniele Massaro și Marco Simone.
Sacchi a continuat la naționala Italiei și a fost înlocuit de Fabio Capello ca antrenor principal.
Capello a condus echipa la un Scudetto în 1991-92 fără să piardă un singur joc pe parcurs, iar runda neînvinsă a continuat și în mandatul următor.
Berlusconi a continuat să investească, aducând oameni ca Dejan Savicevic, Jean-Pierre Papin și Gianluigi Lentini, a căror semnătură de 13 milioane de lire sterline a doborât recordul mondial al sumelor de transfer la acea vreme.
În total, Milan a rămas fără înfrângere în 58 de meciuri, câștigând porecla „Gli Invincibili” sau „The Invincibles”. Pur și simplu nu a existat concurență în Serie A.
După ce a luat trei titluri consecutive, Capello a fost artizanul a ceea ce a fost probabil, cea mai bună performanță de echipă din istoria fotbalului european de club.
Milan a ,,demontat” Barcelona lui Johan Cruyff în finala Ligii Campionilor din 1994, câștigând cu patru goluri la zero.
Erau vremuri amețitoare, dar nu pentru prea mult timp, apogeul în fotbal al lui Berlusconi se apropia cu pași înceți, dar siguri.
Începutul declinului …
După un alt titlu de ligă în 1996, Capello a fost atras spre Real Madrid. În același timp, o mare parte din echipa iconică a lui Milan îmbătrânea sau plecase deja. Înlocuitorii lor pur și simplu nu s-au ridicat la nivelul ambițiilor clubului.
Oscar Tabarez a rezistat mai puțin de jumătate de sezon ca antrenor, Sacchi revenind pentru a-l înlocui pe uruguayan în decembrie 1996. A urmat un loc 11 profund dezamăgitor.
Capello a fost apoi reinstalat ca antrenor principal, dar nu a putut conduce echipa decât pe locul 10 în Serie A. Deși cu un lot ,,stelar” cu Ibrahim Ba, Patrick Kluivert, Bogard sau Ziege, nu au reușit să inspire o schimbare, perioada 1996 – 1998 fiind cea mai slabă a Milan-ului, de când Berlusconi cumpărase clubul.
Ultimii ani au fost deosebit de solicitanți, pozițiile pe locurile opt, zece și șapte din Serie A.
Grande Silvio !
Cu toate acestea, în ciuda luării sale slabe a deciziilor și a rezultatelor ulterioare dezamăgitoare evidente în ultimele sezoane, ar fi greșit să ignorăm rolul pe care l-au jucat investiția și ambiția sa în succesele din trecut.
După 30 de ani ca proprietar, magnatul de 79 de ani la acea dată, a fost de acord să vândă clubul unui consorțiu chinez.
Un capitol important din istoria Milan-ului s-a încheiat. Controversat sau nu, patron, politician sau mare antreprenor imobiliar, Silvio Berlusconi a fost ,,un personaj” !
Sfârșitul poate să nu fie la fel de spectaculos ca începutul, dar o mare parte din cea ce a însemnat AC Milan-ul de peste 35 de ani încoace, chiar și după ce patronajul fostului magnat și om politic se încheiase, i se datorează în cea mai mare măsură.
Un lucru se poate spune cu certitudine despre Berlusconi: fără el, fotbalul ar fi fost mai sărac ! Din toate punctele de vedere…
Riposa in pace, grande Silvio …
